E tristă clipa-n care mor
Poteci pe care ai trecut
De-aceea azi îmi este dor
De satul meu de lângă Prut.
Mi-e dor de stânca ce-o urcam
În zori de zi neobosit
O văd şi-acum ca printr-un geam
Ce vreau, dar nu pot să-l deschid.
Mi-e dor de Ciuhurul îngust
În care ne-aruncam avan
Şi-as vrea şi astăzi să mai gust
Din ciorba caldă de biban.
Mi-e dor de Zamca şi Ceir,
De plopii mulţi de lângă drum...
Şi cum pe-atunci eram copil
Încep să plâng abia acum.
E tristă clipa-n care mor
Poteci pe care ai trecut
De-aceea azi îmi este dor
De satul meu de lângă Prut.
