Viata ne invata si ne demonstreaza cu exemple incontestabile ca atunci cand se isca neintelegeri sau conflicte intre doi vecini, fie acestea persoane particulare sau tari mari, de regula, acelasi lucru se intampla in cazul localitatii Palanca, situata in partea de sud a republicii, la hotarele de azi cu Ucraina. Cazul a fost atat de mult mediatizat in ultimul timp in presa noastra, incat e greu sa-ti faci o inchipuire din multimea dezordonata de voci, din care cauza ziaristii care tin la adevar si dreptate sunt obligati sa faca investigatii pe cont propriu si la fata locului, iar sa nu furnizeze opinii "din auzite" sau sa "trambiteze" versiunile oficiale bazate pe simple afirmatii. Or, afirmatiile nefondate nu au valoare de argument.
Palanca nu are nici o vina, bunaoara, ca prin voia destinului, dupa ce Stalin si Hrusciov au rascroit cum au dorit hartile istorice, a ajuns sa fie cetate de hotar cu Ucraina. Tot asa, cum nu se face vinovata ca soseaua Odessa-Reni, construita in timpul imperiului sovietic, trece prin inima mosiei sale. De atunci cand toate s-au prabusit, fostele republici ramaneau cu ce aveau, iar palancenii au ramas cu mosia lor si cu 8 kilometri de sosea.
Tocmai acesti kilometri aveau sa devina un fel de mar al discordiei, pentru ca Ucraina, tara mare si tare, a jinduit mereu sa se pricopseasca pe seama vecinilor. Nu divulg un secret daca zic ca dupa destramarea fostei uniuni acestei republici i-au revenit diverse pamanturi si localitati care niciodata nu i-au aprtinut si nici macar n-a batut razboi pentru ele. Dar setea vine mancand si vecinii nostri si-au pus drept obiectiv sa acapareze acesti kilometri de sosea.
Cum se fac asemenea "targuri" am invatat cu totii din istorie. Stim de aliante, blocuri, pacte diverse, ca acel intitulat "Ribentrop-Molotov", bunaoara, si cel mai odios,totodata din istoria moderna. Un asemea "targ" dar de importanta locala, s-a facut si in cazul Palancai. La nivel de guverne si de parlamente ( ale noastre si ale lor) s-a purces la tocmeli oneroase pentru republica, avand ca scop pecetluirea soartei palancenilor. E mai prost ca acestia n-au fost intrebati de acei alesi de insisi, daca vor sau nu sa fie obiect de tocmeala. In felul acesta satului i s-a adus o ofensa ce nu se iarta, iar puterea a "incasat" o pata pe obraz, care nu se spala cu nici un detergent de-a pururi. Am impresia ca pe noi, cetatenii acestei tari ce poarta numele de Moldova, pana si istoria zilelor noastre nu ne invata nimic util. Doar acum cateva decenii a avut sa se intample un caz similar cu cel de la Palanca, in care protagonisti am fost, desigur, tot noi si tot ucrainenii. E vorba de cazul Giurgiulesti , satul unde Prutul se varsa in apele Dunarii. Atunci cand Stalin si Hrusciov au donat prin frauda Ucrainei teritoriile domnesti ale Basrabiei, cu tot cu Cetatea Alba, Ismail si Chilia, fasia de departajare dintre Moldova si Ucraina, de la gura Prutului in jos pe Dunare, avea o latime de 1150 metri. Imediat dupa razboi insa, partea vecina a mutat cu putere de la sine stalpul in terenul nostru cu circa 200 metri si fasia ramasa s-a ingustat pana la 960 metri.Prin anii '70, tot in urma unor tranzactii inechitabile, granicerii ucraineni au "inaintat" cu inca 460 metri, fasia ingustandu-se pana la 500 metri. Daca nu se sapa groapa de fundatie la santierul de la Giurgiulesti, este sigur ca Ucraina azi ar avea stalpul infipt chiar in gura Prutului.
Cunoscand naravurile vecinilor, de ce oare, refuzam a ne invata minte? De ce nu ne-am gandit la ce obtin vecinii prin acapararea soselei si ce pierdem noi prin cedarea ei? Avem teama ca vremurile adesea se schimba si azi-maine stapanirea straina pune sarma ghimpata dinspre Palanca, izolandu-i pe palanceni de mosia de 967 hectare. Dar e si mosia tarii, care, netinand cont de dorinta si vointa taranilor din partea locului, i-a lasat de izbeliste la cheremul strainilor. Acesta ar fi sfarsitul logic al respectivului caz umilitor.
Vom cauta acum vinovatii? Nu cred ca i-am gasi lesne pe cei adevarati. Personal, am convingerea ca actualul sef al Executivului a avut marea nesansa sa ia focul cu mainile sale. Intrigile s-au tesut in umbra si pe adevaratii vinovati nici vant rece nu-i ajunge. Urmarile insa pot fi triste pentru Republica Moldova. Palancenii nu ascund, au declarat acest lucru de mai multe ori si in diferite instante ca deoarece tara a demonstrat ca nu mai are nevoie de ei, Palanca va pleca - satul si mosia intreaga (3827 hectare) - in Ucraina.
La sfarsit ma intreb ca cel naiv si nepriceput : plecand in alta tara, Palanca ne va flutura din naframa?
