Poezia asta am învăţat-o de la un bărbat mereu gata să-ţi dea o mână de ajutor,un epigramist şi un OM cu literă mare, care mă ajuta mereu cu eseurile la română când eram clasa a 4-a :
O hidrocentrală ne-au facut
S-avem lumină, cum se ştie,
Dar au pus-o acolo, pe Prut,
Ca să stea mai mult de fudulie.
Şi-i aşa o beznă noaptea-n sat,
Că mai ieri directorul de şcoală
Cu chelia într-un stâlp a dat
Şi de-atunci e cam atins de boală.
Însă să nu credeţi că-i nebun,
Boala sa-i aceea, Doamne Sfinte,
Dar mai bine tac şi nu v-o spun,
Doar atât că-i cam sărit din minte.
Mulţumiri şi pentru Parlament
Că prea multe de la şefi nu cere,
Noi venim la ore permanent
Şi-ngheţăm lângă calorifere.
Dar nu stăm în bănci mai mult de-un ceas
Şi apoi, la pauză când sună
Toţi ieşim cu ţurţuri lungi la nas
Tremurând ca-n tundră împreună.
Poate mai veniţi şi pe aici,
Să nu credeţi că am scris poveşti.
Mă numesc Costică Tremurici
Şi-s elev la şcoala din Costeşti.
Răvaş Preşedintelui Ţării ( pe atunci V.Voronin)
Poezia asta am învăţat-o de la un bărbat mereu gata să-ţi dea o mână de ajutor,un epigramist şi un OM cu literă mare, care mă ajuta mereu cu eseurile la română când eram clasa a 4-a :
O hidrocentrală ne-au facut
S-avem lumină, cum se ştie,
Dar au pus-o acolo, pe Prut,
Ca să stea mai mult de fudulie.
Şi-i aşa o beznă noaptea-n sat,
Că mai ieri directorul de şcoală
Cu chelia într-un stâlp a dat
Şi de-atunci e cam atins de boală.
Însă să nu credeţi că-i nebun,
Boala sa-i aceea, Doamne Sfinte,
Dar mai bine tac şi nu v-o spun,
Doar atât că-i cam sărit din minte.
Mulţumiri şi pentru Parlament
Că prea multe de la şefi nu cere,
Noi venim la ore permanent
Şi-ngheţăm lângă calorifere.
Dar nu stăm în bănci mai mult de-un ceas
Şi apoi, la pauză când sună
Toţi ieşim cu ţurţuri lungi la nas
Tremurând ca-n tundră împreună.
Poate mai veniţi şi pe aici,
Să nu credeţi că am scris poveşti.
Mă numesc Costică Tremurici
Şi-s elev la şcoala din Costeşti.
O hidrocentrală ne-au facut
S-avem lumină, cum se ştie,
Dar au pus-o acolo, pe Prut,
Ca să stea mai mult de fudulie.
Şi-i aşa o beznă noaptea-n sat,
Că mai ieri directorul de şcoală
Cu chelia într-un stâlp a dat
Şi de-atunci e cam atins de boală.
Însă să nu credeţi că-i nebun,
Boala sa-i aceea, Doamne Sfinte,
Dar mai bine tac şi nu v-o spun,
Doar atât că-i cam sărit din minte.
Mulţumiri şi pentru Parlament
Că prea multe de la şefi nu cere,
Noi venim la ore permanent
Şi-ngheţăm lângă calorifere.
Dar nu stăm în bănci mai mult de-un ceas
Şi apoi, la pauză când sună
Toţi ieşim cu ţurţuri lungi la nas
Tremurând ca-n tundră împreună.
Poate mai veniţi şi pe aici,
Să nu credeţi că am scris poveşti.
Mă numesc Costică Tremurici
Şi-s elev la şcoala din Costeşti.
